Ploaie in luna lui Marte

Ploua infernal,
si noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei,pe cerul oval,
norii curgeau în luna lui Marte.

Peretii odaii erau
nelinistiti, sub desene de creta.
Sufletele noastre dansau
nevazute-ntr-o lume concreta.

O să te ploua pe aripi, spuneai,
ploua cu globuri pe glob si prin vreme.
Nu-i nimic, iti spuneam, Lorelei,
mie-mi ploua zborul, cu pene.

Ploua infernal,
si noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei,pe cerul oval,
norii curgeau în luna lui Marte.

Si mă-naltam. Si nu mai stiam unde-mi
lasasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urma: raspunde-mi, raspunde-mi,
cine-s mai frumosi: oamenii?... ploaia?...

O să te ploua pe aripi, spuneai,
ploua cu globuri pe glob si prin vreme.
Nu-i nimic, iti spuneam, Lorelei,
mie-mi ploua zborul, cu pene.

Ploua infernal,
si noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei,pe cerul oval,
norii curgeau în luna lui Marte.